Descriere și caracteristici
Linul (Tinca tinca) este un ciprinid cu corp robust, acoperit cu solzi mici și lipicioși, de culoare verde-oliv sau bronzată. Are ochi mici, iar înotătoarele rotunjite. Se remarcă prin două mustăți scurte la colțurile gurii. În literatura ihtiologică din Rusia, linul este intens studiat, fiind supranumit istoric „peștele țarului” datorită gustului cărnii sale preparate la curțile nobiliare, dar și „peștele doctor”
- De ce se numește „Lin”? În limba rusă, numele provine de la verbul „линять(lineati)” (a năpârli / a-și schimba culoarea). Când este scos din apă, mucusul dens se usucă rapid în contact cu aerul, se întărește și începe să cadă sub formă de pete închise la culoare, lăsând dedesubt zone deschise. Peștele pare literalmente că „năpârlește”.
- „Peștele Doctor” : În folclorul rusesc și european se crede că mucusul linului are proprietăți antibiotice și antiseptice puternice. Există mitul (parțial observat și în ecosisteme) că peștii răniți sau bolnavi (în special crapii) se freacă de corpul linului pentru a se vindeca cu ajutorul mucusului său protector. Mai mult, s-a observat că prădătorii mari (știuca) atacă foarte rar linul adult, fiind respinși de mirosul și consistența acestei secreții.
Habitat și distribuție
Linul preferă apele stătătoare, calde, cu funduri mâloase și vegetație bogată — bălți, lacuri și canale din Delta Dunării. Este o specie rezistentă, care suportă apele cu puțin oxigen.
Hrană și comportament
Se hrănește cu nevertebrate bentonice, larve, viermi, moluște și vegetație. Trăiește izolat sau în cârduri mici, fiind activ în special în amurg și pe timpul nopții.
- Strategia de hrănire: Își petrece timpul scormonind în mâl până la adâncimi de 7–9 cm după larve de insecte (chironomide), moluște și viermi. Traseul său poate fi identificat la suprafața apei prin șiruri fine de bule de aer.
- Rezistența la hipoxie: Are o toleranță uriașă la lipsa de oxigen. Când un lac îngheață complet sau seacă parțial în timpul verii, linul intră într-o stare de torpoare profundă, îngropat în mâl ( tulburare cantitativă a conștiinței, caracterizată printr-o reducere severă a vigilenței, activității psihomotorii și a reactivității la stimulii externi). Mucusul se transformă într-un cocon protector împotriva înghețului.
Reproducere
Reproducerea are loc primăvara și vara, la temperaturi de 18–22°C, femelele depunând icre pe vegetație. Puietul crește relativ lent.
Importanța economică și ecologică
Linul este apreciat pentru carnea fină și ușor digerabilă, având valoare economică și pentru pescuitul sportiv. Ecologic, contribuie la echilibrul apelor stătătoare.
Linul este o specie excelentă pentru acvacultură policultură (crescut împreună cu crapul deoarece nu concurează direct pe aceeași nișă de hrană). Linul poate fi crescut in ape mai putin curate fiind mai putin pretentios fata de crap.
Pentru acvacultura densitatea recomandata este de pana la 500 exemplare pe hectar (fara hranire) sau de pana la 5000 de exemplare pe hectar (cu hranire artificiala).
Amenințări și conservare
Este afectat de drenarea bălților și de poluare. Protejarea apelor stătătoare mlăștinoase este importantă.
Pescuit și dimensiune minimă legală
Linul se prinde cu undița, cu momeli de fund. În tabelul dimensiunile minime legale, linul (Tinca tinca) are o dimensiune minimă de 25 cm.
Concluzie
Linul este un ciprinid de fund valoros, cu carne fină, prezent în apele stătătoare din Delta Dunării.