Descriere și caracteristici
Coregonul (Coregonus sp.) Salmonidae (subfamilia Coregoninae), cunoscuți în limba engleză sub denumirea de whitefishes (pești-albi).
Caracteristici generale
-
Origine și habitat: Sunt răspândiți în apele reci din Europa de Nord, Siberia, America de Nord și în regiunea alpină. Majoritatea trăiesc în lacuri și râuri de munte sau colinare, cu apă curată și oxigenată, existând și specii migratoare anadrome (care trec din mări în ape dulci).
-
Morfologie: Au corp fusiform, alungit și comprimat lateral, de regulă de culoare argintie, cu spatele mai închis și o mică înotătoare adipoasă (caracteristică salmonidelor). Gura este mică, iar dimensiunile sale variază în funcție de specie (în general între 30 și 50 cm și o greutate de la câteva sute de grame până la 1-3 kg). [Regim alimentar: Se hrănesc în principal cu zooplancton, larve de insecte (de exemplu, chironomide) și nevertebrate bentonice. Exemplarele mai mari pot adopta un regim parțial răpitor, consumând pești mici sau icre.
-
Reproducere: Depun icre bentonice pe fundul pietros al lacurilor sau râurilor, de regulă toamna târziu (octombrie – decembrie).
Situația în România și Republica Moldova
În cele două țări au fost introduse experimental mai multe specii în a doua jumătate a secolului al XX-lea:
-
Coregonul mare / de Ciudsk (Coregonus maraenoides / Coregonus lavaretus maraenoides) – adus din zona lacului Peipus (Ciudskoe) și introdus în 1957 în ape precum Lacul Roșu, lacul de baraj de la Bicaz, heleșteiele de la Nucet, Tarcău sau iazuri din nordul Moldovei.
-
Coregonul mic / alb (Coregonus albula) – introdus în 1956 în zona Nucet, Tarcău și Lacul Roșu.
-
Coregonul de lac (Coregonus peled) – introdus ulterior (în 1980 în România, la Stațiunea Podu Iloaiei).
Importanță economică
Carnea coregonului este apreciată ca fiind deosebit de gustoasă, fină și asemănătoare cu cea a păstrăvului. Datorită acestui lucru și a cărnii de calitate, speciile se pretează la acvacultură în lacuri de acumulare și iazuri montane sau colinare, fiind vizate și de pescuitul sportiv. Puteți citi mai multe detalii pe pagina de Wikipedia despre Coregonus.
Coregonul nu este un pește întâlnit în Delta Dunării. Fiind un salmonid adaptat exclusiv la ape reci, adânci, curate și foarte bine oxigenate, el nu ar putea supraviețui în apele calde, mâloase, cu adâncimi reduse și cu nivel mai scăzut de oxigen specifice Deltei Dunării (unde predomină ciprinidele și răpitorii de apă caldă precum somnul sau știuca).
(Notă legislativă: Deși coregonul este menționat uneori în anexele ordinelor anuale de prohibiție emise de ARBDD, acest lucru se face ca măsură generală de protecție la nivel național, el fiind complet absent din fauna reală a Deltei).
În România, fiind o specie introdusă artificial (aclimatizată), coregonul poate fi întâlnit doar în anumite lacuri de munte adânci sau în crescătorii specializate:
-
Regiunea Moldovei (Carpații Orientali):
-
Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui): Unul dintre habitatele principale unde s-a adaptat cel mai bine.
-
Lacul Roșu: Locul unora dintre primele populări experimentale.
-
Iazuri și crescătorii din nordul Moldovei: Unde este crescut controlat în scop piscicol (de exemplu, zona Podu Iloaiei din Iași).
-
-
Regiunea Munteniei (Argeș):
-
Lacul Vidraru: Unde au fost introduși puieți obținuți în stațiunile de cercetare (există semnalări istorice de exemplare mari prinse aici).
-
-
Zone montane din Transilvania:
-
Anumite lacuri adânci din zona Făgăraș sau alte acumulări din arcul carpatic.
-
-
Stațiuni de cercetare și păstrăvării:
-
Istoric și în prezent, specia a fost reprodusă și studiată în stațiuni precum cele de la Tarcău (Neamț), Nucet (Dâmbovița) sau Păstrăvăria Ceahlău.
-
Important: Dacă plănuiești o ieșire în natură, reține că în România pescuitul coregonului în habitatele naturale este complet interzis pe tot parcursul anului, specia fiind strict protejată pentru refacerea populațiilor.
Pescuit și dimensiune minimă legală
În tabelul dimensiunile minime legale, coregonul (Coregonus sp.) are o dimensiune minimă de 22 cm.

